despre cum mi-am vândut libertatea

sau despre zile cu şapte ore de muncă şi asigurare medicală.

când m-a întrebat ce cărţi citesc la moment dat mi-am simţit spaţiul personal invadat mai mult decât dacă mi-ar fi făcut cinşpe propuneri indecente deodată. mai ales când mi-a rămas atât de puţin timp pentru citit şi pe ăla îl dorm sau merg la sedintele de epilare definitiva. dorm ca să uit sau măcar ca să nu-mi mai amintesc. pentru că orice pare suportabil până în momentul în care mă invadează amintirile şi, deocamdată, asta se întâmplă, statistic  vorbind, quite frequently. urăsc faptul că am atâtea amintiri care se derulează în capul meu ca o reclamă tâmpită vazută dimineaţa la televizor şi pe care n-o poţi uita toată ziua.

moslty eu mă gândesc la faptul că oamenii se împart în două categorii, cei care trăiesc mai bine fără emoţii şi cei care trăiesc numai din emoţii, iar  la mine în suflet e toamnă, e rece şi eu nu te vreau înapoi. şi nici înainte. numai că… întotdeauna se găseşte câte un numai că. cred că din toate borcănaşele din lume, eu pe iarnă aş vrea doar unul mic cu răbdare, dar primesc numai cu dulceaţă.

I’m not crying because of you; you’re not worth it. I’m crying because my delusion of who you were was shattered by the truth of who you are.

No comments:

Post a Comment