l’existentialisme est un humanisme

din toate sistemele şi doctrinele filosofice asimilate (unele mai cu tragere de inimă, altele mai cu tras de păr), am încercat să creez în mintea mea amestecul perfect care să epuizeze total şi indiscutabil principalele întrebări inerente filosofiei. mai pe înţeles, să explice de ce şi pentru ce trăiesc oamenii, să trateze cancerul şi să remedieze criza refugiaţilor politici din Cambodgia.

da, dacă filosofia ar creşte în vazon şi s-ar rumeni la mine în bucătărie, n-aş fi ezitat să adun, fara echipemant de protectie, într-un ceva o parte din răbdarea stoică, pragmatismul utilitarist, virtuozitatea eudaimonistă, absurditatea şi cuceritoarea confuzie  a existenţialismului, din Sartre, prin Heidegger până la Camus; revolta nihilistă şi rigurozitatea deontologică a lui Kant. Undeva între zoon politikon-ul aristotelian şi le bon sauvage-ul lui J.J. Rousseau, s-ar fi regăsit trestia cugetătoare a lui Pascal, care, ghidându-se după augustinianul “Iubeşte şi fă ce vrei”, ar fi conturat supraomul anunţat de Nietzsche.

în câteva sute de caractere şi mii de biţi am creat omul perfect. cu alte cuvinte, daydreaming sau căscatul gurii şi holbarea ochilor la fantasme cât e ziua de lungă nu îngraşă decât infantilitatea şi tonifiază numai circumvoluţiunile. totul se rezumă la faptul că avem nevoie de o viaţă întreagă pentru a îvăţa cum să traim. iar până când, în loc de a căuta oameni perfecţi, mai bine am învăţa zi de zi cum să trăim alături de oamenii imperfecţi care ne înconjoară, într-o lume imperfectă, făcând eforturi pentru a face şi imperfecţiunea noastră suportabilă, iar  de învăţat este mult şi vorba ceea, dacă n-o să mori, o să te obişnuieşti, iar dacă n-o să te obişnuieşti, o să mori.

mai ales că eu trăiesc în ţara în care a traversa pe verde, a plăti la timp impozitele şi a fi politically correct este considerat a fi lipsă de imaginaţie.

dar despre asta eu mă tem să scriu.

omlette du fromage

No comments:

Post a Comment