Ploaie de vara

A fost o zi torida. La propriu si la figurat. Harababura la munca si temperaturi de peste 35 de grade in studioul meu de sticla. Alergatura intre platou, grupuri de montaj si studio. Discutii peste discutii, lucruri noi s.a.m.d. Certuri dispute si alte chestii atat de prafuite. Simteam cum sunt inbacsite de colbul cotidianului.

Apoi a inceput ploaia. S-a intunecat cerul ! …poate pt ca simtea starea in care sunt. Aveam senzatia ca imi este alaturi. A varsat cu inversunare apa peste toate clipele prafuite ale zilei. Intr-un moment de respiro am scos capul pe geam si cei mai norocosi dintre picuri mi-au spalat bucurosi fata. Erau stropi mari ca si cand cerul ar fi fost un negustor asiatic darnic, ce imparte tuturor fara sa foloseasca recipiente ceruite pe fund.

Ploua cu bulbuci.

Mi-am amintit cum ploua in satul bunicilor. Cum spala toata apa aceea… praful de pe ulitza, iar noi pustanii de pe strada alergam desculti prin baltoace tzopaind ca niste fiinte ce-si primesc sfantul botez. Era o lume atat de simpla atunci. Fara dileme, fara probleme, fara planuri si rezultate.

Simteam altfel ploaia de vara.

Ne bucura. Se lipea de zambetele noastre de copii.

Imi e dor sa alerg prin ploaie fara sa ma simt penibil sau ciudat.

As fi vrut atunci in momentul cand gandeam toate astea, sa sar de la etaj in balta cu bulbuci ce crestea sub ochii mei jos pe beton. Cred ca mi-ar fi prins extrem de bine. Dar m-am multumit cu un zambet si apoi am inchis ochii. Cerul a simtit asta si a fulgerat puternic, apoi s-a auzit si dojana lui ferma… Tunetul !

Am inghitit in sec si am spus in gand !

Nu ma certa … esti printre cele mai dragi lucruri mie .. Ploaie de Vara ! Esti ca o epilare definitiva!

No comments:

Post a Comment