litere pe sevalet … dincolo de munti


Va promiteam ca veti citi “povestea” Ei bine, din cand in cand am sa va aduc fragmente din ea..”

Exista un loc un capitala numit km 0. Se spune că este locul din care incepe măsurarea drumurilor. Eu aş spune ca este doar locul  spre care se indreaptă numaratoarea inversă.

Uni oameni cred in destin sau altii in noroc, unii se bazeaza pe puterile lor. Eu ma numar printre acei fericiti care cred in Dumnezeu. De aceea dupa ce am trait o viata de om in orasul din care pleacă ora exacta a Romaniei, am plecat lăsand in urma forfota, stilul aglomerat in gandire si fuga sufleteasca dupa tot ceea ce era trendy, pentru a respira  Viata. Am pornit pentru intaia oara inspre Dincolo de munti si am gasit , oameni frumosi si locuri sublime. Nu mică mi-a este uimirea să vezi că de aici pleaca spre inima Romaniei o buna parte de seva culturii, că aici  s-au nascut oamenii care au făcut istorie in literatură, teatru, pictură chiar si pe scena politică. Exista un dar deosebit al celor de dincolo de munti ceva ce nu se poate invata pentru că este un dar cu care trebuie sa te nasti si anume vointa, intelepciunea si calmitatea. Sunt calităti pe care aici le regasesti din belsug. De fapt este felul lor de A Fi. Dupa ce vezi locuri in care s-au scris legende este imposibil să nu te schimbi, să-ti doresti să fi mai bun, mai darnic, mai curat . Dacă speri să vezi pe undeva extravagantă, ai s-o gasesti doar in puritatea sufletească, voie buna si harnicie. Cat  despre cele lumesti cam ar fi tinuta, sau podoabele, marea majoritate, nu pun pret pe ele nici cat pe o ceapa degerată dar tot ce este port traditional se pastreaza inca. Ce tot spun eu …poveste de suflet sau legende vii sunt incă aici unde istoria s-a scris cu sange. Si daca stii sa asculti muzica clopotelor,  este locul cel mai frumos pentru auditie. Se imbina atat de armonios muzica catolica cu liturghia ortodoxa incît inca nu poate un bucurestean a pricepe.  Am lasat un Lipscani in urma si am gasit un drum mai aproape de cer un drum presarat de cruci iar la capatul lui o manastire din lemn, străjer peste oameni si vremi o rugaciune fierbinte pe altar cioplit in brad. Caci da , brazii aici sunt parca mai inalti si mai drepti cum nu-s in alta parte a lumii. Ei mă fac sa privesc spre ziua de maine in verde si sa-mi rostesc iar si iar ESTE! ”