litere pe sevalet … dincolo de munti


Va promiteam ca veti citi “povestea” Ei bine, din cand in cand am sa va aduc fragmente din ea..”

Exista un loc un capitala numit km 0. Se spune că este locul din care incepe măsurarea drumurilor. Eu aş spune ca este doar locul  spre care se indreaptă numaratoarea inversă.

Uni oameni cred in destin sau altii in noroc, unii se bazeaza pe puterile lor. Eu ma numar printre acei fericiti care cred in Dumnezeu. De aceea dupa ce am trait o viata de om in orasul din care pleacă ora exacta a Romaniei, am plecat lăsand in urma forfota, stilul aglomerat in gandire si fuga sufleteasca dupa tot ceea ce era trendy, pentru a respira  Viata. Am pornit pentru intaia oara inspre Dincolo de munti si am gasit , oameni frumosi si locuri sublime. Nu mică mi-a este uimirea să vezi că de aici pleaca spre inima Romaniei o buna parte de seva culturii, că aici  s-au nascut oamenii care au făcut istorie in literatură, teatru, pictură chiar si pe scena politică. Exista un dar deosebit al celor de dincolo de munti ceva ce nu se poate invata pentru că este un dar cu care trebuie sa te nasti si anume vointa, intelepciunea si calmitatea. Sunt calităti pe care aici le regasesti din belsug. De fapt este felul lor de A Fi. Dupa ce vezi locuri in care s-au scris legende este imposibil să nu te schimbi, să-ti doresti să fi mai bun, mai darnic, mai curat . Dacă speri să vezi pe undeva extravagantă, ai s-o gasesti doar in puritatea sufletească, voie buna si harnicie. Cat  despre cele lumesti cam ar fi tinuta, sau podoabele, marea majoritate, nu pun pret pe ele nici cat pe o ceapa degerată dar tot ce este port traditional se pastreaza inca. Ce tot spun eu …poveste de suflet sau legende vii sunt incă aici unde istoria s-a scris cu sange. Si daca stii sa asculti muzica clopotelor,  este locul cel mai frumos pentru auditie. Se imbina atat de armonios muzica catolica cu liturghia ortodoxa incît inca nu poate un bucurestean a pricepe.  Am lasat un Lipscani in urma si am gasit un drum mai aproape de cer un drum presarat de cruci iar la capatul lui o manastire din lemn, străjer peste oameni si vremi o rugaciune fierbinte pe altar cioplit in brad. Caci da , brazii aici sunt parca mai inalti si mai drepti cum nu-s in alta parte a lumii. Ei mă fac sa privesc spre ziua de maine in verde si sa-mi rostesc iar si iar ESTE! ”      

Secunda groazei

Se intamplă că vreau să scriu despre ceea ce am păţit zilele acestea. Două incidente care mi-au adus aminte cît de repede iţi poţi vedea toata viaţa intr-o secundă şi care mă fac să fiu “multumită” de minunata capitală europeană.

Cît de mare este str. Sbastian probabil ştie tot bucureşteanul. Ei bine pe la 17 trecute mă gîndesc să merg cu copii după ingheţă la minunatul kaufland. Mergem intrăm, cumpărăm şi ne întoarcem spre casă,  pe aceeaşi trecere de pietoni pe care traversasem cu ceva minute inainte. Doar că, de data asta…după ce trec foarte puţin de mijlocul străzii, o maşină la volanul careia se afla un puşti de nici 20 de ani, in loc sa franeze..accelerează apoi pune o frîna buruscă a cărei urma rămîne bine infiptă pe asfalt, după care, se opreste cu cîţiva centimetrii distanţă de piciorul meu. Totul se desfăsoră ca pe un mosor. Ajung langă trotuar şi maşina porneşte în trombă lasînd un fum negru de cuciuc. Un domn “Ţopinia bublică” işi da cu presupusul:

Pe-aci te gasişi cucoana sa treci cu copii?  în gîndul meu da pe unde să fi trecut? că aici era zebra!!!.

Incidentul a lasat in mine o revoltă adancă pentru ceea ce se numeşte umanitate, şi “ţopinie bublică”. Tanărul nu a coborat sa ma intrebe daca sunt ok,….domnul acela a comentat, şi in loc sa-l apostrofeze pe şofer, evident, tot pe mine mă găsea “vinovata” că am trecut pe zebra…..asta a fost vineri

Ei …nici bine nu trece spărietura că, luni la statia de metrou Unirea se opreste trenul cu o frană bruscă inainte de intrarea in staţie. Oamenii cad pe jos. Din megafoane nici o scuză, nici o explicaţie!  Se deschid dupa cîteva minute uşile. Lumea aproape aleargă spre ieşire. Eu alături de val, fac acelaşi lucru. Ce s-a intămplat de fapt?-nu ştiu . Important este că Nu am fost anunţaţi altfel, poate ne-ar fi fost mai greu. Aşa, imi este uşor . Mă gîndesc ce minunat e oraşul groazei, ce minunata tara, ce minunate legi si ce minunată supraveghere a trecerilor de pietoni.

Cît despre cei dispăruţi în tragice accidente…Dumnezeu să-i odihnească !

Asadar, descreţiţi-vă frunţile !  trecerea pe zebră strict interzisa ! am zis….